Wednesday, July 31, 2013

Invitatii la joaca - plastilina si "loose parts"

Desi incerc de peste o ora, n-am reusit sa gasesc o traducere potrivita pentru "loose parts", asa incat am sa folosesc denumirea in engleza si asta e. "The theory of loose parts" mi se pare ca e cel mai bine explicata in articolul acesta. Asadar, loose parts sunt pur si simplu obiecte obisnuite de pe langa casa sau din curte/parc pe care copiii le pot folosi in joaca lor in orice mod doresc, care nu vin cu instructiuni de utilizare ( cum e cazul tuturor jucariilor de plastic si cu butoane) si care asadar incurajeaza creativitatea si joaca imaginativa. Obiectele pot fi mutate, aliniate, stivuite, combinate in multe feluri si pot deveni orice isi doreste copilul, de exemplu un cub de lemn poate fi folosit ca si o masinuta, un bat se poate transforma intr-o bagheta magica, etc. Exemple de astfel de obiecte: nasturi, betisoare, pietre, conuri de brad, forme simple din lemn, ghinde, scoici, de preferita materiale cat mai naturale.


Am observat la Ema ca desi petrece ceva timp cu activitatile pe care i le pregatesc eu aranjate ordonat in tavite si cosulete (dupa metoda Montessori) , activitati cu reguli clare de cele mai multe ori, e mult mai fascinata insa de joaca libera ( gandita si pregatita totusi de catre mine, de aici si denumirea de "invitatie la joaca"). Ideea e simpla, se pregateste copilului un spatiu in care se combina materiale cunoscute (pana acum am folosit doar plastilina, dar idei sunt multe, nisip, spuma de ras, materiale senzoriale in general) cu o varietate de "loose parts" si apoi joaca poate decurge in orice mod isi imagineaza acesta, in functie si de varsta, evident.


 O parte importanta pentru reusita unei activitati de genul asta este in mod clar lasatul copilului sa conduca joaca, respectatul propiilor lui idei despre cum ar trebui sa foloseasca materialele puse la dispozitie. Cand am pregatit prima invitatie la joaca aveam niste asteptari despre ce ar trebui sa faca Ema cu ceea ce a gasit pe masa, si anume sa infiga betele pentru frigarui in plastelina si apoi sa insiruiasca pe ele pastele in forma de tuburi, pentru a face un fel de turnulete. M-am grabit asadar sa ii arat Emei ce si cum sa faca, dar mi-am dat seama curand ca nu e interesata sa urmeze exemplul meu, ci mai degraba sa experimenteze libera cu materialele. A preferat in cele din urma sa tot apese pastele in plastelina, sa le scoata, sa curete plastelina din interiorul lor, sa le alinieze, sa faca modele, etc. Asta o intereseaza pe moment si asta e si ideea activitatilor de acest tip ( de inspiratie Reggio Romana, unde curiozitatea copilului e foarte pretuita), sa fie libera sa exerseze ceea ce o intereseaza, fara ca joaca de genul asta sa duca neaparat undeva, fara sa aiba reguli impuse si un final stabilit. De aceea m-am restras repede din joaca ei, preferand sa o las sa vad ce face singura si sa ascult cum "vorbeste" despre ceea ce face ( in ultima vreme Ema spune tot felul de lucruri in timp ce e atrasa intr-o activitate, si printre cuvinte de bebelus, inventate, aud unele care se refera la forme, culori, sunete de animale, etc - observatul de pe margine in timp ce ea lucreaza fiind o buna modalitate de a-i intelege evolutia limbajului.)



Cand i-am pregatit o a doua invitatie la joaca, am fost uimita sa realizez cum Ema nici nu m-a bagat in seama deloc in primele cateva minute, s-a apucat pur si simplu sa experimenteze cu ce era pe masuta (adica plastelina, un bol cu betisoare de lemn colorate si unul cu nasturi si pietricele). I-au venit multe idei despre ce poate face cu ceea ce are la dispozitie si am vazut cum se poate concentra timp indelungat. De fapt, in vreo 40 de minute in care s-a jucat neintrerupt, n-a avut nevoie de interventia mea decat de vreo 3 ori (ca sa ii tot fac o bila perfect rotunda din plastelina, pe care ea mai apoi sa o turteasca cu degetelele). A infipt betisoarele in plastelina, spunandu-le cateodata si culoarea, a incercat sa transfere cu cate un betisor bucati mici de plastelina dintr-un bol in altul, a avut ideea de a face un model cu nasturi pe plastelina, a inchis si a deschis capacul recipientului de zeci de ori, l-a umplut cu tot felul de combinatii de materiale, l-a miscat sa vada daca face zgomot sau nu in functie de ce contine, etc.


Fara discutie, acest tip de invitatii la joaca, la joaca "open-ended" mai exact (probabil o traducere cat de cat buna ar fi aici joaca cu final deschis) par sa fie foarte atractive pentru Ema, o ajuta sa experimenteze singura si sa isi mentina concentrarea timp mult mai indelungat decat la o activitate "obisnuita".

Ema, 20 de luni

Thursday, July 18, 2013

Cum a invatat Ema culorile?

Asta chiar e o intrebare, pentru ca nici eu nu stiu exact cum a invatat Ema culorile, cel mai potrivit raspuns ar fi cred ca le-a invatat cumva singura si pe toate deodata!

Nu am pus deloc accent pe invatatul sistematic al culorilor, cred ca m-am gandit ca e prea devreme si are sa fie clar cand Ema va fi interesata de ele, asadar nu i-am pregatit activitati anume pentru a le invata, dar totusi am vorbit despre culorile obiectelor de cate ori a fost ocazia. Am avut intentia sa ii fac si niste cosulete doar intr-o culoare (unul doar cu obiecte galbene, unul doar cu obiecte rosii, etc) pentru a le izola si a-i fi mai usor sa le observe, dar probabil i le-am oferit prea repede (pe la 16-17 luni) si Ema n-a parut deloc interesata de ele, asa incat m-am gandit atunci sa le mai aman.



Ce am facut insa in mod frecvent a fost sa ne uitam prin cartea noastra cu culori (un cadou tare drag si folositor) si sa adunam pe fiecare pagina din carte obiecte din jurul nostru care au culoarea respectiva. Astfel m-am gandit ca Ema ar intelege mai usor ca nu doar obiectele de acolo din carte au o anumita culoare, ci sunt multe lucruri, peste tot, colorate la fel. De asemenea i-am aratat de fiecare data cand ne-am jucat asa ce culori au hainele de pe noi. Nu am vrut ca Ema sa invete culorile "pe de rost", sa stie ca balonul din carte e albastru si atat de exemplu, ci sa le poata identifica peste tot.

Oricum, desi parea mereu atenta, nu mi-am dat seama cat retine ea din toata treaba asta, pentru ca mereu mai mult eu adunam obiectele, eu numeam culorile si ea nu prea spunea nimic. Pana intr-o seara, acum vreo saptamana, i-am propus sa sortam cuburile Lego pe culori si sa facem turnulete cu ele. A parut incantata. Am asezat pe jos cu cub galben, unul rosu si unul albastru, apoi i-am tot oferit cate unul sa il puna ea in turnuletul corespunzator. Le-a pus pe toate fara greseala, ba chiar mi-a raspuns ce culoare au, cand am intrebat-o. Asa am aflat ca la galben spune "gabec", la albastru "batu", la rosu "lotu". Am intrebat-o si de cubul verde apoi, mi-a spus linistita si sigura pe ea ca e "vede". Din seara aceea a invatat rapid sa il recunoasca si pe "chipiu" (portocaliu), "ghi" (gri), "moco" (mov), "lot" (roz). Asa le spune acum, dar vad cum se imbunatateste cumva in fiecare zi si pronuntia lor. Ideea e ca nu le incurca mai deloc (rar verde cu galben, cand trebuie sa le identifice separat), si vad ca ii face placere sa spuna mereu ce culoare au obiectele din jurul ei, i se pare interesant de observat.

Acum cand mancam trebuie sa precizeze de fiecare data ca farfurioara e "chipiu" (portocaliu) sau "gabec" (galben), dupa caz. Acum vad ca se foloseste de cunoasterea culorilor in comunicare. Tati i-a spus intr-o zi sa aduca bicicleta galbena, s-a gandit un pic si a spus: "checa lotu!" (adica ea vrea plimbata pe bicicleta rosie, nu pe cea galbena). Intr-o seara imi povestea, asa, din memorie, ca "bubu, bibiu, vede" (masina lui bubu e verde...), in alta seara a declarat din senin: "pace pita lot!" (ii place paturita roz).  Iar azi ne uitam printr-o carte cu animale si cand a vazut elefantul a spus "ghi". Cum ea "ghi" mai spune si la gazute/insecte, i-am zis ca nu, nu e nici o ghi prin preajma. A fost nelamurita, mi-a aratat si ariciul, a spus iar "ghi", eu iarasi ca nu e nici o ghi. Mi-a aratat pantalonii mei (aveam pantaloni gri, dar tot n-am inteles si credeam ca ea cauta o gazuta la mine pe picior). Apoi i-a venit o idee, s-a dus la raftul cu carti, a luat-o pe cea cu "coloile" (culorile), mi-a deschis la pagina cu gri si mi-a aratat mandra: "ghi"! Atunci am inteles, da, elefantul e gri, Ema! Si s-a luminat toata ca s-a putut face inteleasa in cele din urma :)




Acum ca vad ca e interesata clar de culori, am inceput sa-i alcatuiesc si activitati  pentru a le putea exersa recunoasterea, potrivirea, pronuntia. Activitatea asta cu magneti (inspirata de aici) a avut ceva succes, pentru ca pare incanta de felul cum se lipesc si dezlipesc magnetii. Si de fiecare data trebuie sa imi precizeze ca tavita noastra este "cecu" (are forma de cerc :) Asadar, pe o tava metalica am lipit banza adeziva colorata si Ema trebuie sa insire magnetii pe linia potrivita ca si culoare. Simplu si destul de distractiv :) Acum trebuie sa imi dau seama cum sa complic cumva activitatile astea cu culori :)



Ema, 20 de luni

Wednesday, July 17, 2013

Activitati senzoriale pentru 12-18 luni


 
Ema a fost incantata de mica de tipul acesta de activitati, petrece mult timp descoperind noi forme, texturi, sunete. S-a jucat in perioada 12-18 luni cu diferite "materiale": globuri de Craciun, conuri de brad, naut, mazare, orez, hrisca, fulgi de cocos, cereale de bebelus, fasii de hartie...


Cele mai simple activitati senzoriale au fost cele din preajma Craciunului, cand Ema avea 13-14 luni si era incantata daca ii ofeream un bol cu globuri (netede sau cu sclipici) sau unul cu conuri de brad. Globurile, rotunde cum sunt, i-au retinut atentia cel mai mult, pasiunea ei fiind obiectele rotunde, pe toate numindu-le "ba" ("minge").





Interesant de investigat in perioada Craciunului, ni s-a parut si un cosulet cu beteala :) Emei nu prea i-a placut insa ca intepa, a scos beteala afara si a preferat sa ocupe ea locul din cosulet, mult mai distractiv!


Pentru sedintele ei foto lunare am incercat sa vin cu cate o idee de activitate care sa o fascineze si sa imi permita asadar sa o fotografiez in voie (de altfel nu ar avea rabdare sa stea in acelasi loc pentru a-i face poze, cum statea cand era bebelus). La 16 luni s-a jucat cu fulgi de cocos roz, pe care a incercat sa-i si transfere intr-o tavita pentru cupcakes in forme de inimioare. Bineinteles ca putini au ajuns in tavita si multi peste tot in jur :)



La 17 luni, activitatea noastra pentru sedinta foto a fost in ton cu vremea de afara, la sfarsitul lui martie ninsorile erau inca la ordinea zilei aici la noi. Nu am putut merge asadar, ca in fiecare an, la cules de ghiocei in padure, si a trebuit sa folosim niste dragalasi ghiocei de gradina, dezgropati si ei de sub zapada din curtea vecinilor. Ema a fost incantata de ei, sa ii miroase, sa ii scoata si sa ii puna inapoi in paharel, dar atractia principala a fost sa ii ingroape si apoi sa ii caute pe sub zapada (cereale pentru bebelusi) :) O activitate senzoriala foarte reusita. 






O variatie pe aceeasi tema a fost si tavita noastra cu "zapada" pentru ingropat si dezgropat bietii mieluti prinsi de vreme rea pe afara :)



Tot in perioada zapezilor de primavara, am incercat si joaca cu doua galetute pline cu bilute de vata, au o textura aparte, numai buna de investigat pentru a mai trece timpul in casa.





Jucandu-se intr-o seara cu niste mazare galbena uscata, Ema a inteles in sfarsit cum sa ia cu lingurita mazarea si s-o transfere intr-un alt recipient.


Prima noastra cutie senzoriala (sensory bin) adevarata a fost cea cu orez, paste si forme geometrice din plastic, un adevarat succes. Varianta urmatoare a fost inlocuirea formelor cu oale, farfurii si lingurite de jucarie, perfecte pentru a transfera orezul dintr-un recipient in altul.


Intr-o zi am pus in cutia noastra senzoriala si "taietei de hartie", sub care asteptau sa fie descoperite diferite obiecte galbene.


 Si privind si mai mult in urma, imi dau seama acum ca prima noastra activitate senzoriala, total neplanificata sa iasa asa insa, trebuie sa fi fost cea cu harbuzul de la 10 luni, de vara trecuta, cand Ema a avut ocazia sa experimenteze cum doreste o felie intreaga, cu gurita, cu manutele, cu piciorusele, a strans in pumnisori, s-a pictat cu zeama, a chiuit de bucurie :)





Si cam astea au fost primele noastre experiente senzoriale, apreciate de fiecare data!

Thursday, July 11, 2013

Margele de apa (2) - activitate senzoriala




Despre cat de incantata e Ema de margelele de apa am scris initial aici. Intre timp s-a facut in sfarsit si la noi vara si am planuri mari sa incerc sa ii mut activitatile senzoriale afara, in gradina, pentru ca in timp ce se joaca sa se poata bucura de aer si soare si ca sa mai faca si mici pauze de la alergat si topait :)



Oricum, margelele de apa i-au atras atentia foarte tare, cum era si de asteptat, pentru ca e incantata la maxim de "ba" (bile), si nu s-a indepartat de masuta vreo 40 de minute. S-a folosit de toate recipientele pe care i le-am pregatit, a mutat bilutele cu lingura dintr-un loc in altul, s-a concentrat la maxim :)





Ce mi s-a mai parut interesant a fost ca desi in casa nu avea nici o grija sa nu iasa margelele din cutia de plastic (sunt foarte saltarete), afara a fost foarte preocupata sa nu le scape pe jos, probabil si-a dat seama ca le gaseste mai greu prin iarba si nu voia sa le piarda, sa aiba cumva mai putine :)


Monday, July 8, 2013

Potrivire obiecte cu imagini





Activitatea asta i-am prezentat-o Emei pe la 18 luni ( a fost una dintre activitatile noastre pentru tema "Animale de la ferma") si desi a fost interesata de la inceput de ea, a tot avut nevoie de cate un pic de ajutor, abia acum la 20 de luni a inteles perfect ce si cum trebuie sa faca si poate potrivi corect fiecare animal cu imaginea lui desenata.



Asta inseamna ca de acum isi da seama ca imaginile sunt simboluri, reprezinta obiectele reale. De asemenea, din punct de vedere matematic, se incurajeaza astfel intelegerea corespondentei unu la unu, pentru ca fiecarui animal ii corespunde cate un cartonas.



Mai multe avantaje ale acestor tipuri de activitati am citit si eu recent aici, stiam doar ca sunt folosite frecvent in educatia Montessori.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...